Mamici si pici
Bun venit pe forumul nostru. Te asteptam alaturi de noi la discutii.
Esti din Europa, din America, din Asia sau din orice loc de pe planeta, te asteptam sa ne impartasesti din experienta ta de mama.

Pentru a putea vizualiza toate subiectele de discutie trebuie sa fii membru intregitrat.

Nu uita, dupa inregistrare, activeazati contul si fa cunostinta cu noi.

Te asteptam Smile

Spuneti povestea

In jos

Spuneti povestea

Mesaj Scris de admin la data de Dum Mar 06, 2011 1:29 pm

Hai sa ne povestim aici perioada sarcinii si nasterea comorilor noastre
avatar
admin
Admin
Admin

Mesaje : 118
Reputatie : 0
Data de inscriere : 14/02/2011
Varsta : 19

http://mamasipiticul.forumz.ro

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de admin la data de Dum Mar 06, 2011 9:20 pm

looloo a scris:va pun ca mostra, prima "scrisorica"
Duminică, 7.02.2010
Dragul meu,

Acum,
când îţi scriu, tu ai făcut deja o lună, o săptămână şi 3 zile. Nu te
supăra pe mami că nu a scris mai devreme, dar mă ţii ocupată în orice
moment. Pentru că mănânci la o ora şi jumătate, trebuie să fiu în
permanenţă lângă tine, pentru că atunci când nu mănânci, trebuie să te
schimb şi să am grija să îţi fie bine. În plus, nici nu mă prea pot
dezlipi de tine.
M-am hotărât să îţi scriu, să pun în acest caiet
toate gândurile, trăirile şi amintirile mele, pentru că am vrut să ştii
cât de mult însemni pentru mine, pentru tati. Am vrut ca atunci când vei
fi mare şi vei fi într-un impas, să ştii că noi îţi suntem mereu
alături şi vei găsi la noi mereu, orice s-ar întâmpla, ajutor, sprijin
şi multă, multă dragoste. Când vei crede că nu te înţelegem şi că suntem
depăşiţi de timpurile pe care le trăieşti, citeşte aceste rânduri şi
gândeşte-te cât de mult te iubim. Dacă primeşti o dojană sau chiar o
palmă (şi sper să nu se ajungă aici), să ştii că pe noi ne doare mai rău
decât pe tine, pentru că tu eşti totul pentru noi.
Ai fost un copil
dorit enorm de mult şi aşteptat 6 ani. Ai venit pe lume după multe
tratamente şi doctori care mai de care mai „specialişti”, atunci când
mami se hotărâse să nu mai spere şi să lase totul la mâna lui Dumnezeu.
Şi asta ai şi fost: o minune a lui. De aceea şi numele pe care îl porţi
înseamnă „Darul lui Dumnezeu”.
Ai fost un bebe cuminte încă din
burtică. Era minunat să te simt cum dai din picioruşe şi din mânuţe.
Când aveai 7 luni în burtică, dădeai coate la vezică şi scoteai
funduleţul la interval. Abia după ce am născut am văzut ce făceai tu
acolo la mami în burtă, pentru că de la început aveai obiceiul de a te
înconvoia cu funduleţul în spate.
Am avut o sarcină super uşoară. La
8 luni, ai vrut să ieşi mai repede afara, aşa că am stat internată 9
zile cu tratament (apropo: atunci i-ai speriat pe toţi, mai ales pe tati
care abia mai ştia pe unde merge şi era supărat pe mine că n-am stat
cuminte). După ce a „repediat problema”, nu voiai săai ieşi, cu toate că
începusem să ies la plimbare şi să fac duşuri mai calde. Şi să ştii
mami, că nu era tocmai uşor să mergi o oră prin zăpada care ajungea până
aproape la genunchi, cu un ditamai burtoiul. În a 40-a săptămână, cu 3
zile înainte de încheierea ei, am mers luni, 28 decembrie 2009, la
doctor la control, să văd ce e cu tine, pentru că deja „imi expira
termenul de valabilitate” şi mi-era frică să nu fi păţit ceva. După
control, nenea doctoru’ (care a fost un drăguţ şi care a avut foarte
mare grijă de mine – mulţumesc lui Dumnezeu că mai există şi astfel de
doctori), a zis că în cel mult 2 zile vii pe lume. S-a rugat tati de
tine o grămadă să ieşi la zăpadă mai devreme, de Sf. Ştefan, dar eu am
zis dintotdeauna că eşti un copil cu o personalitate puternică şi vei
face numai ce vei vrea tu.
După control, am mers cu tati prin oraş şi
am rezolvat toate treburile. Când am ajuns acasă, pe la 12.00 au
început contracţiile. Nu au fost dureroase, aşa că am stat acasă în pat
până s-a rupt apa. Asta s-a întâmplat la ora 18.00. La 18.30 eram la
maternitate, unde am ajuns cu dilataţie 6-7 cm (nu ştiu dacă este chiar
bine să îţi dau detaliile acestea, pentru ca poate citeşti jurnalul la o
vârstă la care nu vei putea înţelege totul, iar eu nu îţi voi putea
explica, dar scriu şi pentru mine, căci vreau să îmi aduc mereu aminte
exact cum s-a întâmplat minunea mea cea mai mare). La ora 19.00 eram sus
la sala de naşteri, iar la 20.20 ai venit tu pe lume. Ai ţipat de cum
ai scos capul, iar eu eram feirictă şi ameţită. Nu am putut să spun
nimic, decât încet, încet de tot: „iubirea lui mami!”. Naşa ta, care a
stat cu mine tot timpul, când te-ai născut, l-a sunat pe tati care era
afară cu mamaia Coca şi care era tare îngrijorat, spunându-i: „’L-auzi?
Al tău e!” şi tati a început să plângă (cu toate că el nu recunoaşte).
Nu mai spun de bunica ce emoţionată şi feirită a fost. Când a venit să
ne vadă, primul lucru pe care mi l-a spus a fost: „Mânca-o-ar mama!
Luci, ai un copil aşa de frumos!!!! Este o frumuseţe!!!! Are la
păr!!!!”.
Aşa ai venit tu pe lume iubire. Aşa a apărut în sfârşit fericirea adevărată în familia şi în viaţa noastră.

Te pupă mami şi ne citim mai încolo, pentru că scriu când mă laşi. Acum ai început să ţipi la mine că te-ai plictisit.
avatar
admin
Admin
Admin

Mesaje : 118
Reputatie : 0
Data de inscriere : 14/02/2011
Varsta : 19

http://mamasipiticul.forumz.ro

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de rody_ms la data de Mar Mar 08, 2011 6:50 pm

deci povestea nasterii este asa cum a fost ea transmisa catre voi imediat dupa nastere

Buna dragele mele,mi-a fost foarte dor de voi, cele 9 zıle petrecute ın spıtal au fost foarte lungı, dar sa ıncep cu inceputul
Dupa cum stiti sambata seara bantuiam pe aici pe forum sı asteptam sa inceapa un fılm. La un moment dat m-am ridicat in picioare si am sımtiı cum curge. İn momentul ala am zıs gataö a sosiı momentul. Dupa cum am promis v-am anuntat ca plec la maternıtate, am facut un dusö mi-am scos bagajul la usa si l-am asteptat pe sotul meu sa vina sa mergem la maternitate.
De condus am condus eu masina sı trebuıe sa va spun ca ningea ca in povesti, ıar in drum spre maternitate a aparut si numele de Brandusa, Dupa ce am ajuns acolo am fost vazuta de 3 medicı si surpriza, aveam tensiunea mare. Am urcat pe urma in sala de nasteri unde mı*am petrecut noaptea asteptand sa ınceapa contractiile. İntre tımp au inceput dar pe la ora 4 dimineata s-au oprit, asa ca dupa ce au constatat ca au trecut 12 ore de la ruperea membranelor totul devenise periculos. A venıt sefa maternıtatii si le-a spus asıstentei si moasei sa imi faca insamantare sı sa ma treaca de urgenta pe perfuzii. La ora 9 ıncepeau contactiile, la inceput mai rare si pe urma tot maı deseç Intre timp ceı treı medıcı care ma primısera au plecat si m-au pasat celor doua doctorite intrate de garda. Moasa mi-a spus ca daca ajung sa am contractii din 3 in 3 minute sa o anunt sa imı opreasca perfuzia. La ora 11,30 a venıt doctorita rezidenta si ma urcat pe masaç Aveam dilatatie 4-5cm. Intre timp i-am spus moasei ca am contarctii la 2 minute si ca as vrea sa ma plimb poate bebelina mea ma ajuta si coboara si ea in jos. Mi-a explıcat ce trebuie sa simt in momentul in care sunt gata de nastere, a oprit perfuzia, m-a ajutat sa ma ridıc si am ınceput plimbarea in pline dureriö 2 pasi in stanga,2 in dreapta sı vorbınd la telefon :lol-craciun: dupa care ı*am pasat moasei telefonul sa vorbeasca ea ca eu cica aveam iar dureri, iar la un moment dat ı-am strigat cumnatei mele sa ınchıda telefonul ca eu am nitica treba cu moasa. Trebuıe sa va spun ca moasa este o femeie extraordınara care a stat mai tot timpul langa mine, care mi-a dat mana si mı-a spus sa o strang cat pot de tare cand ma doareç Sı dupa termınarea convorbırıı ı*am spus moaseıö gata iese am acel simptom de care mı*atı spus ca anunta nasterea. A chemat doctorıta care de data asta m-a consultat ın pat si la un moment dat credeam ca acolo nasc pe patç Moasa a strıgat tare '' nastere!!'' sı deodata au maı aparut ınca vre-o patru persoane ın jurul meu. Moasa ducea tratatıve cu mine pe urma sa urc pe masa si eu ii spunea ca nu ca ıese, ıa spunea hai ca nu ıese, sı uıte asa m*am trezit pe masa unde dupa 30 de secunde de durere si ascultand sfaturile moasei au auzıt-o pe aceasta zıcand gata nu maı impinge. Se terminase totul la care eu parca fiind maı vioaıe decand orıcand le*am spus va rog sa ii faceti o poza, la care doctorita specialısta ma ıntreaba cu ce, i-am aratat cu ce sı mi-a pus aparatul in mana ca ele nu stıu cum. Asa ca ıata-ma si fotograf, ın momentul in care a rıdıcat-o sa o vad si mı*au spus toate ca e fetita clıc si ıata ce am vazut eu atunci minunea mea de mogaldeata. Era ora 11.55 adıca ın 20 de minute ma dılatasem inca 5 cm asa ca ın final pot sa spun ca am avut o nastere usoara. İn clıpa aceea am uitat toate durerile, parca nici nu au exıstat vreodata, dupa care au dus-o la curatat consultat si imbracat. Practic au plecat toate si m-au lasat singura acolo pe masa. Au revenit dupa 10 minute, ıar dupa alte 5 minute ma mutat dın nou in pat. Placenta a iesit singura, nu am avut nici ruptura nici taıetura, totul a fost perfect. Sı ınca cevaö practıc am nascut cu moasaö ea a facut totul, medıcıı nimic.
Dupa 2 ore mi-am luat in brate printesa Dupa cum vedeti au imbracat-o in haınele lor care vedeti sı voı cum arata. Dupa o jumatate de ora eram amandoua mutate in salon unde asistenta copiilor mı-a cerut pampers sı hainute sa o schimbe. Asa ca dupa cum vedetı mınunea mea mica avea hainiele cam mari Dın momentul acela era defınıtıv in grija mea ç Pe urma au inceput sa treaca zilele si asteptam externarea cand am primıt marea bomba ca o se ne facem Craciunul in maternitate pt ca eu in urma aceleı insamantarı a reıesıt ca am facut ınfeciıe pe motıv ca am stat 12 ore fara lichıd si colac peste pupaza uterul meu nu vroıa sa coboare, asa ca a trebuıt sa ne prelungım sederea cu inca 5 zıle pt tratament cu injectii. Va puteti inchıpuıı ce a fost in sufletul meu cand stiam ca in zıua de ajun trebuie sa mergem acasa sı brusc totul se schımbase. Nici macar nu apucasem sa cumpar cadouri, ıar in zıua aceea ma gandeam ca in drum spre casa o sa le cumpar. Asa ca au cam ramas totı fara cadourı de la mos, dar mi-au spus ca cel maı mare cadou il facusem deja sı o cheama Adelına Brandusa.
Sı peste toate astea maı era o pıedıca pe nume carantinaö asa ca nimeni nu a ajuns la mine. Si uitate ca a venit si seara de ajun doar noı doua sıngurele in salon, ne-am ımbracat frumos pt ca aveam sı un brad afara pe hol langa usa, am ascultat colınzı. sı ne-am gandıt ca poate poate ne gaseste mosul si la maternitate


Si a venit sı ziua de Craciun si odata cu el si mosul care a facut posıbıla prıma intalnire cu tati


si cu fratiorul cel mare (pe mine faceti-va ca nu ma vedeti la cum aratam)


si ne-a vızıtat si bunica, sı matusa si unchiul si verisorul, intr-un cuvant toti cati au venıt au reusit sa ajunga la noi in salon.
Seara am fost si colindate prin telefon, ascultam si plangeam si ma gandeam ca la anu mergem noi la colindat sı sarbatorım pt doi anı.

Si iatane acum acasa langa bradutul nostru......... sı sper ca nu v-am plictisıt prea tare cu povestea noastra
İmı pare rau ca nu am fost aicı sa va urez sı eu Cracıun fericit, in schımb va multumesc inca odata pt mesajele voastre sı va pup pe toate, imi sunteti foarte dragı si sincer mi-ati lipsit mult zilele astea :trandafir: :trandafir: :trandafir: :trandafir: :trandafir:

_________________

avatar
rody_ms
Admin
Admin

Mesaje : 1403
Reputatie : 5
Data de inscriere : 15/02/2011
Varsta : 50
Localizare : Targu Mures

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de danutza17 la data de Mier Mar 16, 2011 11:25 am

Acum am citit si eu poveste nasterii tale Rody!
Mi-au dat lacrimile. Nu stiu de ce ma emotioneaza atat de tare o poveste de genul... Foarte frumos ai redat-o si mai ales ma gandeam ca ai fost o norocoasa ca ai avut o nastere atat de usoara!
avatar
danutza17
Junior
Junior

Mesaje : 1486
Reputatie : 5
Data de inscriere : 21/02/2011
Varsta : 39
Localizare : Suceava

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de danutza17 la data de Mier Mar 16, 2011 11:41 am

Povestea nasterii mele.
Marti, 1 decembrie...
Marius trebuia sa fie liber azi, dar a primit un telefon de la Parintele Mihoc ca trebuie sa ajunga in teren. Aveam programata zi de cumparaturi. Ce naiba fac eu acum? Trebuia sa cumparam cadourile pentru Mos Craciun! Stiu, plec singura! In felul acesta ii cumpar si cadoul pentru el!

Am revenit de la cumparaturi!
Lui Marius i-am luat un ceas superb cred ca o sa se bucure pentru ca de mult isi doreste! Pentru parintii mei si fratior pulovere si parfumuri... Am cheltuit ceva banuti azi. Ma simt foarte obosita, am mers asa de mult azi si era cam aglomeratie.
Iar pentru printesa din burtica am luat un costumas cu o ratusca galbena pe el.

Miercuri, 2 decembrie...
Ma simt foarte in forma astazi! Trebuie sa fac curatenie pentru sarbatori. Trebuie sa nasc si cu bebe mic n-o sa apuc. Azi voi face curat in bucatarie...

Si urmarea....

Toate bune si frumoase... la 22.30 ma pun in pat sa dorm. Nici o durere, nici o suparare. La 23.30 ma trezesc cu o durere de burtica. Merg la baie si vad ca elimin dopul gelatinos. Imi zic ca nu-i bai. Pt ca de aici pana la nastere pot trece si cateva zile bune. Asa ca iau un no-spa si ma bag inapoi in patut. Durerea de burtica nu trece. Dimpotriva... se inteteste. Sotul meu tocmai adormise. Ma ridic din pat si ma duc iar la baie. Observ o scurgere rozalie... cu miros dulceag... m-am gandit ca mi s-a rupt apa, dar nu voiam sa cred... pt ca pe 3 dec. aveam programare la medic... asa ca speram sa apuc macar controlul.
Eh... n-a fost sa fie. Au inceput contractiile. La 4 minute... 30 secunde. Se trezeste sotul si ma intreaba ce am patit. Ii zic ce se intampla ... sare repede din pat si vrea sa mergem la spital. Eu refuz... ca-i zic ca nu ma doare asa tare... si ca nu stiu sigur daca nasc. Mai stam asa pana la 1.30, cand am zis ca e momentul sa merg la spital.
Am luat bagajul (noroc ca toate erau pregatite) ne-am urcat in masina si la 2.00 eram deja internata. Mi-au facut un antispastic si o injectie de dilatatie. Atunci au inceput durerile serioase. Eu muream de durere si de nervi...iar moasa si asistenta dormeau saracutele... ma mai intrebau din cand in cand cat de dese sunt contractiile...desi nu era greu de ghicit avand in vedere reaciile mele. Ahh... am uitat sa va spun... medicul meu nu mi-a raspuns la telefon fapt ce a sporit si mai mult nelinistea mea. Pe la 5 o intreb pe moasa cand iese din tura. Mi-era frica sa nu plece si sa ma lase a nimanui. Ea mi-a zis foarte calm... "N-ai nici o grija, pana ies eu din tura,... tu nasti".
Asa ca urmeaza o perioada pe care am uitat-o deja sau nu vreau sa-mi mai amintesc... dilatatia era completa copilul cobora usor, iar eu simteam ca ma rup in doua. As fi dat orice sa treaca mai repede... am incercat sa le mituesc pe moasa si pe asistenta doar, doar imi vor alina durerile cumva. Imi tot ziceau ca n-au ce sa-mi faca si ca eu trebuie sa imping... deci totul tinea de mine. In sfarsit ma urca pe masa. Si am inceput sa imping cat am putut de tare. I-a iesit capsorul... Avea circulara de cordon mititica, eu eram terminata. Din cauza operatiei de peritonita pe care o am, piciorusele micutei erau prinse in spatele operatiei si nu puteam sa mai imping. S-a urcat moasa pe mine si m-a apasat pe burta cat a putut ea de tare. Si atunci a iesit.... A avut niste problemute care ma ingrozesc si acum cand ma gandesc. N-a respirat din prima singurica... a pus-o la oxigen, apoi a facut icter si am facut 5 zile de fototerapie. Am crezut ca mor. Multumesc lui Dumnezeu ca acum e bine si ca suntem acasa. Cat eram pe masa tipam ca din gura de sarpe ... de ce nu plange... de ce nu tipa?? Acele cateva secunde mi s-au parut un secol pana am auzit glasul printesei mele. A curatat-o si mi-a adus-o s-o vad. Am pupat-o asa murdarica si nu voiam sa le-o mai dau. Mi s-a parut cel mai frumos copil din lume. Si normal ca asa si e. Doar e a mea. Cam asta a fost tot.
A fost cea mai minunata si cumplita experienta traita vreodata.
avatar
danutza17
Junior
Junior

Mesaje : 1486
Reputatie : 5
Data de inscriere : 21/02/2011
Varsta : 39
Localizare : Suceava

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de danutza17 la data de Mier Mar 16, 2011 11:51 am

Prima mea fotografie la 4 ore dupa nastere!


2 zile


Acum!






avatar
danutza17
Junior
Junior

Mesaje : 1486
Reputatie : 5
Data de inscriere : 21/02/2011
Varsta : 39
Localizare : Suceava

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de rody_ms la data de Vin Mar 18, 2011 5:23 pm

ve frumos ai povestit si tu Danutz, mi-au dat lacrimile. Ce mici erau ele la nastere si ce marisoare sunt acuma. Oricum pt minunile care le avem au meritat durerile pe care pana la urma le uitam,
Daca as fii mai tanara zau ca mi-ar sta mintea sa mai fac unul. Rolling Eyes
Va laas pe voi sa faceti si al doilea, eu mi-am facut norma.

_________________

avatar
rody_ms
Admin
Admin

Mesaje : 1403
Reputatie : 5
Data de inscriere : 15/02/2011
Varsta : 50
Localizare : Targu Mures

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de carmen la data de Vin Mar 18, 2011 9:52 pm

pana una alta eu va pun decat pozica imedita dupa nastere facuta cu un tel mobil




la 1 si ceva





revin cu povestea
avatar
carmen
Junior
Junior

Mesaje : 452
Reputatie : 1
Data de inscriere : 08/03/2011
Varsta : 43
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de danutza17 la data de Mar Mar 22, 2011 3:18 pm

Merci Rody!
Ce scump a fost si Vladut cand era mititel, mititel...
avatar
danutza17
Junior
Junior

Mesaje : 1486
Reputatie : 5
Data de inscriere : 21/02/2011
Varsta : 39
Localizare : Suceava

Sus In jos

Re: Spuneti povestea

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum